Dar voi, ați zâmbit astăzi?

   

   Nimeni nu este atât de bogat sau puternic încât să treacă în viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă şi este semnul prieteniei. El aduce odihna celor trudiţi, veselie celor descurajaţi, o rază de soare celor trişti şi necăjiţi. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit. Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Daruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate dărui".   
   Un zâmbet, o privire caldă, facilitează, aşadar, deschiderea si socializarea. Zâmbetul ne influenţează foarte mult întregul comportament. El se citeşte în vocea noastră, in gesturile noastre. Zâmbetul este modalitatea prin care comunici că eşti bine şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă reacţii în raport cu tine, cel care zâmbeşte. Zâmbim ca să alungam tristeţea şi să inducem entuziasmul. Zâmbim pentru că zâmbetul constituie cea mai subtilă şi mai rafinată metodă de a comunica, suplinind cu succes cuvintele. Cu toţii ştim să zâmbim. Toti zâmbim, însă puţini dintre noi sunt cei care cunosc cu adevărat lecţia zâmbetului.

  De ce este necesar să zâmbim?

Pentru că zâmbetul influenţează în bine întregul organism. Pentru că suntem oameni şi avem nevoie unii de ceilalţi, avem nevoie să comunicăm, să relaţionăm pentru a găsi răspunsuri la întrebările noastre.

Cine totuși a creat lumea?

  Cu siguranță, fiecare din noi, măcar o dată-n viață, și-a pus întrebări referitoare la originea vieții și crearea omului. Aceste întrebări au frămîntat savanții și învățații din toate timpurile. Iată de ce, de-a lungul anilor, au fost lansate mai multe idei, care mai apoi, au luat forma unor ipoteze, ce pînă în prezent, stau la baza originii vieții pe Pămînt.

  Personal, rămîn fidelă ideii, că cel care a creat Omul și a dat startul vieții pe Terra, este Dumnezeu, deși nu neg și posibila ipoteză precum că omul ar proveni de la maimuță.  Totuși, prefer să cred că omul este o ființă divină, creată de Dumnezeu, creată după chipul și asemănarea acestuia, decît să cred că omul ar fi un descendent al maimuței.

  După cum știm, Dumnezeu a creat lumea în 6 zile, în a 7-a bucurîndu-se de creația Sa. Omul a fost creat în ultima zi de creație, mai exact în a doua jumătate a zilei a 6-a. Zile, luni și ani la rînd, omul creat de bunul Dumnezeu, a evoluat, a dat urmași, care la rîndul lor iarăși au dat urmași, și așa, într-un sfîrșit, am luat naștere și noi, descendența secolului XXI.

  Teoria creaționistă joacă un rol foarte important p/u mine, deoarece cred în Dumnezeu, în această forță supremă, care, deși este nevăzută, ne este alături indiferent de situație. Consider că anume acest adevăr teologic stă la baza creării lumii pe pămînt. Necătînd la faptul că această concepție teologică contrazice numeroasele cercetări științifice, totuși, și știința vine de la Dumnezeu, de aceea, de foarte multe ori, putem observa reflectări teologice în diverse lucrări științifice.


  Sînt de părerea că oamenii trebuie să creadă în Dumnezeu, în teoria creaționistă, căci dacă nu am avea Credință și Speranță în Creator, nu ne-am diferenția practic deloc de frații noștri mai mici - animalele.

Uraa, e Mai!!! :*

  Și pentru că ador la nebunie luna Mai, am hotărît ca prima mea postare din Mai, să se refere anume la această lună deosebită, lună a dragostei, prieteniei și pozitivismului.
  Am așteptat cu mare nerăbdare să vină luna Mai, de fapt, o aștept cu  nerăbdare în fiecare an, deoarece, an de an, pe data de 16 Mai, îmi serbez ziua de naștere. Le mulțumesc enorm părinților pentru tot ceea ce au făcut și fac pentru mine, dar mai ales, le sunt foarte recunoscătoare, că mi-au dat naștere anume în această lună minunată! Nu m-am născut în frigurosul Ianuarie sau în fierbintele August, dar m-am născut anume în Mai, lună a frumuseții și bunătății!
  Probabil că, anul acesta, am așteptat această lună cu mai multă nerăbdare, deoarece peste doar 16 zile, urmează să împlinesc 18 ani și să mă bucur că sînt, în plin sens al cuvîntului, Matură!
  De aceea sînt sigură, că în 2014, luna Mai, îmi va aduce ceva deosebit și unic. Mai am nițel pînă pe 16, de aceea, voi începe să mă înfrupt din frumusețile acestei luni, din chiar prima zi a acesteia.

Fie ca luna Mai să ne aducă numai Fericire,Iubire și Sănătate. 

Pentru tine, Doamne...

Ador oamenii care-și încep ziua cu o rugăciune!  

  Îi admir mult, pentru că, în pofida grijilor cotidiene, ei își fac timp pentru ca să se gîndească la Dumnezeu. Pur și simplu îi admir, deoarece ei știu să-i mulțumească Creatorului pentru tot ceea ce au la moment, și pentru tot ceea ce urmează să atingă. Acești oameni sînt simpli la aparență, însă au un suflet foarte mare! Sînt niște oameni cu valori și cu virtuți bine definite, care la exterior sînt modești, dar care, au un interior de invidiat.

  Nu știu, poate, nu e prea modest din partea mea, dar mă regăsesc și eu printre acești oameni, pentru că nu îmi concep ziua fără ca să-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că, m-a trezit dimineață, mi-a vegheat somnul noaptea, și a fost alături de mine toată ziua. Nu încetez să mă gîndesc la El și la toate sacrificiile pe care le face pentru noi, oamenii, care deseori sîntem neputincioși și păcătuim foarte mult. Îl iubesc mult, deoarece de la El a izvorît viața! Îl admir, pentru că, deși oamenii păcătuiesc, El găsește forță și putere în sine, pentru a-i ierta. Mai mult, îi bucură zilnic cu realizări și momente fericite.
 
Îi iubesc împărăția sacră, în care se odihnesc acum buneii și multe rude de-ale mele, pentru că Ea vine ca o rază de speranță p/u cei care, din motive incerte, și-au pierdut rostul în viață.

Îl admir pentru toate cuvintele de învățătură, care-mi inundă sufletul ori de cite ori merg la Biserică, și pentru că ele mă fac să cîntăresc și mai bine tot ceea ce am făcut și tot ceea ce intenționez să fac...

Pur si simplu îl iubesc...și nu aș putea trăi fără El!

Visul unei nopți nedormite...

Noaptea-mi brăzda imaculatul suflet, cerea de la el ofrandă, aşa precum cer zeii de la muritori. Şi evident că, în scena acestui teatru nopţial, eu eram personajul muritor şi noaptea era zeul, zeiţa, ce-mi crompoţea ultima seminţă de viaţă-speranţa.Ori, ceea ce mi s-a întîmplat în nocturna lumină venea de sus, din înalturi,o energie, o rază grea şi rece, care, apoi luînd contur, părea a fi un tînăr ce mă detesta cu privirea de la distanţă. Cu cele două steluţe albastre scrutam prin odaie a deznădejde şi disperare. Mi se perindau scene lugubre care-mi povesteau că despărţirea ce mi-a devenit fatală este aproape.

După fereastră zorii îşi desfac aripile pentru a cînta mai bine preludiul dimineţii. Da! E începutul unei zile noi, dar ce păcat că lacrima din ziua trecută mi-a rămas încă pe obraz.

Lacrima care mi-a spălat trecutul a rămas în ochiul acesta tulbur pentru a răni şi prezentul.

A

Ştiam demult că în clipa cea mai fericită, poţi fi cel mai nefericit. În plină virtute, poţi fi cel mai slab, rege fiind, nu eşti decît cerşetor.

De ce? De ce moarte, dacă promiţi că vii nu te ţii de cuvînt? De ce dacă ai menirea să linişteşti şi să odihneşti un suflet zbuciumat, tu nu-ţi faci misiunea? Ori, acest repaos se plăteşte? Bine, şi ce vrei să-ţi dau, pentru a cîta oară, pentru o viaţă dincolo de viaţă? Să-ţi dăruiesc o despărţire cu cei ce mi-s dragi? Ţi-o dau, dar să ştii că mă doare, mă va costa scump această plecare. Şi nu e vina mea. Am fost, poate cea mai singură fiinţă din cîte pot exista.

Am fost...

      Şi iarăşi plîng 

     Şi lacrima-i amară

     Amar e revărsatul  cel de zi

     Eu te implor singurătate iarăşi

      
      Mă blestemă,dar nu mă părăsi. 

      Creație proprie

                

I ❤ FACEBOOK

      E vineri!

  E ziua cînd navigăm cu cea mai mare plăcere pe diverse rețele de socializare și nu numai pentru a ne înfrupta din plin de bîrfele și de evenimentele mondene.

  Bănuiesc că majoritatea teenagerilor sau chiar și mulți adulți procedează anume așa. Fiecare din noi,indiferent dacă are sau nu timp liber, găsește o minuțică pentru a-și verifica poșta sau pentru naviga nițel pe Facebook.

 Îmi place mult această rețea de socializare, deoarece prin intermediul ei comunic intens cu mulți prieteni pe care-i cunosc dar pe care nu i-am văzut demult, sau cu cei pe care abia urmează  să-i întînesc. Ador să navighez pe facebook, deoarece zilnic primesc o doză enormă de plăcere și satisfacție de la diverse postări, notificări și multe alte acțiuni, prin prisma cărora Facebook ne îndulcește viața tuturor.

Iată de ce am hotărît să dedic această postare acestei minunate rețele de socializare, care după părerea mea adie totalmente a primăvară, a frumos, a placere și distracție.

  Nu obișnuiesc să petrec mult timp navigînd pe net, deoarece școala mă inundă zilnic cu teme pentru acasă,plus că a mai rămas foarte puțin timp pînă în luna iunie, cînd deși majoritatea elevilor se bucură de vacanță, noi viitorii absolvenți ai claselor a 12-a urmează să susținem cel mai important examen din viața noastă-BACALAUREATUL. Totuși, găsesc zilnic măcar 5 minute pentru a intra pe Facebook, pentru a mă încărca cu energie și emoții pozitive, pentru a da like-uri la lucrurile care mă impresionează sau pentru a distribui ceva interesant și util pentru amicii mei.

  Credcă v-ați dat deja seama că sînt o fană a Facebook-ului și că navigînd pe această rețea, tind să îmbin plăcutul și utilul. Spre asta vă chem și pe voi, dragii mei! Lăsați baltă jocurile electronice care usucă creierele, provoacă deprinderi și ne izolează de restul lumii. Navigați măcar 5 minute pe Facebook, căci la sigur ve-ți rămîne plăcut surprinși de temele și lucrurile care se abordează aici. Învățați-vă să admirați frumosul, colorați-vă viețile în nuanțe senine și luminoase! 

Lăsați-vă cuprinși de euforia pe care o provoacă Facebook-ul în sufletele noastre și pur și simplu: Fiți fericiți!

P.S. Apropo felicitări cu Ziua Mondială a Fericirii, care deși a fost ieri, 20 martie, ar trebui să se prelungească și azi, și de fapt în toată ziua. Deoarece ce-i mai trebuie unui simplu om decît puțină FERICIRE?

   


 Vă pup!

        Bloggerița voastră fidelă, 

         Cornelia

Anul acesta mergem la Copenhaga împreună cu... Cristina Scarlat!

    Se pare că și în 2014, țara noastră va fi reprezentată de o domnișoară la concursul care a furat milioane de inimi ale iubitorilor de muzică din întreaga lume - EUROVISION.
  După ce anul trecut, am trăit emoții de neuitat împreună cu Aliona Moon și Pasha Parfeni la Malmo, Suedia, anul acesta rămînem pe aceeași linie melodică și o susținem pe Cristina Scarlat.
Wild Soul (Sufletul sălbatic) este piesa cu care Cristina va reprezenta Republica Moldova la cea de-a 59-a ediție a concursului internațional Eurovision Song Contest și cu care finalista va evolua în prima semifinală a concursului, care va avea loc pe data de 6 mai la Copenhaga, Danemarca.
Cristina a reușit să cucerească atît publicul,cît și juriul, primind spre sfîrșitul concursului votul de încredere al acestuia.
  Nouă nu ne rămîne decît să ținem strîns pumnii pentru Cristina și să-i urăm baftă!

Emoții de primăvară :)

Da....dragostea este un sentiment incomparabil. 
Uneori o persoană anumită îți poate trezi simpatie sau obișnuință. Dar,dragostea adevărată o simți de la început,încă de la prima secundă.Dragostea adevărată este mereu de la prima privire și se întîmplă ca să fie unică pentru toată viața.Uneori neținînd cont de sentimente,oamenii se ceartă și se despart.Însă,dacă nu am cunoaște durerea,cum am putea să trăim fericirea? Sînt multe lucruri în viață care ne pot răni,însă dacă alegem să trăim cu amintirile,cum am putea să ne bucurăm de prezent? Nimic nu se întîmplă la voia sorții.Poate că acesta a fost destinul tău,acum,dar totul e altfel.

  Și totuși e stranie dragostea asta.Ieri tu nici măcar nu cunoșteai persoana.În schimb astăzi,tu,nu poți trăi fără ea.Te gîndești în fiecare zi,aștepți momentul cînd ai putea să-i spui,sau să-i scrii ceva.Și asta...în fiecare zi,iar voi nici măcar nu v-ați văzut față în față.
Voi doar v-ați schimbat cîteva buze,v-ați dat cîteva sfaturi.Iar mai apoi...mai apoi tu ai înțeles că ai nevoie de persoana aceasta...cel mai mult...chiar mai mult decît de tine însuți.
  Cred că-ți amintești legenda că atunci cînd Zeii au împărțit oamenii în două jumătăți.Pentru ca noi să fim fericiți trebuie să găsim jumătatea noastră.Aici este același lucru.
Tu ești anume acea jumătate pe care o căutam atîta timp! Te iubesc!Îmi pare rău că acum nu sunt lîngă tine.Totuși amintește-ți prima noastră întîlnire,prima cină romantică,melodia după care am dansat,ținîndu-ne de mînă și privindu-ne îndrăgostiți.

Sînt un cub de gheață, da...sînt un cub de gheață care se topește de fiecare dată cînd mă iei în brațe.


Sînt o fire romantică cred, nu știu e bine sau nu...dar eu văd viața anume așa.
            TE IUBESC!

                                                              

Frămîntări...

  Aseară am comis o greșeală...o greșeală din cauza căreia n-am putut închide un ochi toată noaptea.Am spus lucruri dureroase, rănind astfel o persoană la care țin enorm...persoana pe care o iubesc cu toată ființa mea...și fără de care pur și simplu nu îmi imaginez viitorul.

   Singurătatea e cel mai crud dușman pe care un îndrăgostit îl poate avea.Deși te ademenește prin liniște și meditație...îți provoacă doar confuzie și durere...Te impune să zici lucruri pe care nici nu te-ai gîndit că le-ai putea rosti vreodată.
Uneori mă simt singură...și de aceea ....zic lucruri pripite,iar apoi...apoi regret,și nu-mi rămîne decît să-mi cer scuze și să sper că gafa mea va fi iertată și uitată.
Îmi pare rău! Îmi pare nespus de rău că uneori sînt impulsivă și că emoțiile mă copleșesc! Regret că uneori orgoliul mă împiedică să zic lucruri ce țin de sufletul, și nu de caracterul meu.Regret că uneori prefer să rămîn fermă pe poziții...decît să rostesc o simplă scuză...
  Iubitul meu, îmi pare rău că nu sînt acum lîngă tine...sau măcar undeva în apropierea ta...Regret că uneori zic lucruri care te rănesc...dar, vreau să știi că nici pentru un moment n-aș fi în stare să renunț la tine...la noi...la toate momentele frumoase de care am avut parte pe parcursul a 2 ani de dragoste.Tu și eu sîntem un mic Univers...sîntem 2 suflete pereche...care nu vor supraviețui dacă vor fi separate!

  Te iubesc! Te iubesc! Aș putea zice aceste 2 cuvinte la infinit...Ești cea mai scumpă persoană din viața mea!
 Ești un îngeraș trimis de bunul Dumnezeu care îmi colorează zilnic viata în cele mai frumoase nuanțe-nuanțele dragostei...ale dragostei adevărate și dezinteresate)) Îți mulțumesc pentru că exiști...și că alături de tine...exist și eu!

Pentru toate Mamele din Univers )))

Așa e mama și a fost bunica
Așa suntem femei lîngă femei ...
                     

  Femeia! Acest cuvînt înălțător, plin de mister, ființa-nepereche în care dăinuie cele mai frumoase calități așa-ca: omenia, frumusețea, gingășia, puritatea, sinceritatea și multe altele, care fac din aceasta simplă ființă, o Zeiță a Divinității.
  Femeia, fiinţă delicată, sensibilă este cea care dă viaţă şi poate de aceea, în momentele grele, se dovedeste mai tare , iar în viaţa de zi cu zi, nu are voie să obosească nici la serviciu, nici ca mamă, nici ca soţie.
  Femeia ... soră, mamă, soție ... Ce ne-am face noi fără ele? Din zori de zi și pînă seara tîrziu, aceste mici ființe făuresc lucruri mari, făuresc mărgăritarele frumosului și ale omeniei. Viața fără de femei ar fi pustie, doarece, Ele, femeile, sînt niște ucenițe ale Domnului, ale căror misiune pe pămînt este de a propovădui bunătatea și frumusețea.
  Cu siguranță cea mai iubită și stimată calitate pe care o poate exercita o femeie, este calitatea de a fi mamă, deoarece mamele sînt cele mai scumpe ființe din Univers, ele sînt adevărate izvoare de înțelepciune, toleranță și cumsecădenie. Mamele sînt ființele cărora le datorăm tot ceea ce avem și tot ceea ce urmează să acumulăm pe parcursul vieții, trecutul, prezentul, ba chiar și viitorul, il datorăm mamei, celui mai bun prieten, care este alături de noi în orice situație și care ne iubește necondiționat, indiferent dacă am procedat sau poate procedăm corect, sau invers.
    Mamele sînt ființele în care se ascunde seva bunătății, se oglindește frumusețea și ia amploare dragostea. Chipul măicuței este un chip sfînt, care ne apare în fața ochilor de fiece dată cînd rostim simplul, dar totodată unicul cuvînt – MAMA. Primul zîmbet, primul pas, primul cuvînt, o carte de povești frumoase, copilăria cu toate tainele ei sunt strîns legate de aceeași persoană, mereu blîndă, gingașă, suavă –MAMA. Mama este sursa de apă, aer, hrană şi lumină la simpla sa atingere şi patrie în orice colţ al universului.
  Fiecare din noi vede în măicuța sa o ființă sacră, măreață, un înger trimis de Dumnezeu pentru a ne alina durerile în momente de grea cumpănă, o ființă căreia îi putem împărtăși cele mai tainice gînduri. Iată de aceea, mamele au o misiune foarte grea: misiunea de a face față tuturor necazurilor și grijilor vieții, și de a se bucura împreună cu copii ei, atunci cînd cele menționate anterior au fost depășite.
  Mama este o comoară pentru fiecare din noi.O bogăție ce nu poate fi irosită niciodată, deoarece rezervele mamei de bunătate și frumos, sînt inepuizabile.
De la ea, adie mereu a primăvară, indiferent de ce anotimp e afară. Ea emană lumină, omenie, puritate, noblețe, calități inedite ce o situează într-o galerie excepțională de personalități.

  Iubite măicuţe! E martie, început de primăvară... pămîntul  a venit cu ghiocei, cerul cu albăstrimile lui imense, noi- cu sentimente alese. Nu vă dorim o altă primăvară, decît aceea în care se va deschide geamul şi vor izbucni prin el mugurii vieţii, flori de dragoste, devotament şi căldură de la Fecioraşi şi Fiicuţe. 

        Voi, veşnice izvoare ale vieţii,

        Cu prospeţimi de gingaşi ghiocei,

        Cu vioiciunea zveltă-a primăverii,-

        Slăvite pururi fiţi, FEMEI...FEMEI...

                               

E primăvară-n țara mea!

  În sfîrșit după o iarnă atît de geroasă, în Moldova a sosit primăvara! A adus cu sine numai bucurii: cadouri, mărțișoare, lumină și speranță...da da...speranță într-un nou început,o nouă viață, căci după cum știm, primăvara totul reînvie la viață: atît natura, cît și oamenii. Am așteptat-o mult cu toții...mai ales eu...doarece anual, în acest anotimp minunat, e ziua mea de naștere.
  De cum se sfîrșește luna februarie, în fiecare an, așteptăm să vină căldurosul martie, cu ghiocei și mărțișoare. Vrem să renunțăm cît mai curînd la ciuboțelele de iarnă și la scurtele cu blăniță, în favoarea fustițelor, bluzițelor și pantofiorilor.
  O așteptăm, în fiecare an...dar, dacă ne-ar întreba cineva care e legenda acestui frumos anotimp...la sigur am păți rușinea!
  Iată de ce, în cele ce urmează, vă propun o legendă pentru a vă îmbogăți cunoștințele despre ea - Primăvara!

Legenda Primăverii

Afară este o lume de basm. Colţul fraged al ierbii şi-a dezvelit căpşorul pentru a intra în visul naturii. E primăvară, anotimpul fetiţei cu codiţe împletite, în crengile copacilor, cu un chip ce-l vede omul cu sufletul plin de credinţă, în apele cele mai limpezi ale râului. Fetiţa a cărei poveste este tulburătoare.

 

Alături de bunicul lui, Andrei ascultă legenda primăverii: „Cândva, era un copil cu un suflet ce nu cunoştea păcatul, cu ochi calzi ca ai unui miel. Era fata unui om bogat şi a unei femei crude. Avea mai mulţi fraţi şi surori, care iubeau banii şi răutatea, ca părinţii lor. Primăverii, fetei cu codiţe, nu-i plăceau aceste lucruri, ci adevărul, dreptatea, oamenii simpli şi iubirea, de care nu avea parte. Părinţii Primăverii aveau un castel în deşert, iar asta o chinuia pe fată. Visa să audă râul curgând repede, melodios, să simtă colţul ierbii sub picioare şi să audă glasul pădurii răsunând.

Într-o zi, ea a plecat de acasă pentru că se săturase de minciuna şi ura din jur. Mergea rătăcind prin deşert de parcăauzise glasul cuiva, glasul unui om ce o chema la el ca şi cum ar fi fost fata lui. Era obosită, moartă de sete, dar totuşi mergea, până a căzut. Când a deschis ochii, era într-un loc sărăcăcios, dar plăcut privirii. Acolo se afla Dumnezeu. El o întrebă pe fată ce îşi doreşte mai mult. Primăvara a răspuns:

- Îmi doresc să mă răzbun pe răul ce a cuprins familia mea.

 

Atunci Dumnezeu a trimis frigurile cele mai aspre ce au cuprins deşertul. Părinţii Primăverii şi-au dat seama de lipsa ei şi au început să se vaite şi să-şi regrete faptele rele. Fetei i se rupea inima când vedea aceste lucruri. Ceru să se întoarcă şi să-şi mai vadă o dată părinţii şi fraţii. Dumnezeu o trimise ca un înger pentru a desface blestemul. Când a pus piciorul pe pământ, acesta a înverzit, au răsărit copaci şi s-au auzit râuri curgând şi păsări cântând. Toţi şi-au cerut iertare de la ea şi i-au  spus că vor să trăiască ca nişte oameni obişnuiţi în împărăţia lui Dumnezeu. Acum ei locuiesc acolo şi speră ca lumea să-şi amintească povestea lorşi să nu facă la fel!”

Rămînînd pe aceeași notă, vă urez tuturor o primăvară cît mai deosebită. Fie ca toate visele să vi se împlinească, să aveți parte numai de bucurii și momente luminoase.
  Bucurați-vă din plin de viață și de această primăvară...cu totul deosebită )))