Pentru tine, Doamne...

Ador oamenii care-și încep ziua cu o rugăciune!  

  Îi admir mult, pentru că, în pofida grijilor cotidiene, ei își fac timp pentru ca să se gîndească la Dumnezeu. Pur și simplu îi admir, deoarece ei știu să-i mulțumească Creatorului pentru tot ceea ce au la moment, și pentru tot ceea ce urmează să atingă. Acești oameni sînt simpli la aparență, însă au un suflet foarte mare! Sînt niște oameni cu valori și cu virtuți bine definite, care la exterior sînt modești, dar care, au un interior de invidiat.

  Nu știu, poate, nu e prea modest din partea mea, dar mă regăsesc și eu printre acești oameni, pentru că nu îmi concep ziua fără ca să-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că, m-a trezit dimineață, mi-a vegheat somnul noaptea, și a fost alături de mine toată ziua. Nu încetez să mă gîndesc la El și la toate sacrificiile pe care le face pentru noi, oamenii, care deseori sîntem neputincioși și păcătuim foarte mult. Îl iubesc mult, deoarece de la El a izvorît viața! Îl admir, pentru că, deși oamenii păcătuiesc, El găsește forță și putere în sine, pentru a-i ierta. Mai mult, îi bucură zilnic cu realizări și momente fericite.
 
Îi iubesc împărăția sacră, în care se odihnesc acum buneii și multe rude de-ale mele, pentru că Ea vine ca o rază de speranță p/u cei care, din motive incerte, și-au pierdut rostul în viață.

Îl admir pentru toate cuvintele de învățătură, care-mi inundă sufletul ori de cite ori merg la Biserică, și pentru că ele mă fac să cîntăresc și mai bine tot ceea ce am făcut și tot ceea ce intenționez să fac...

Pur si simplu îl iubesc...și nu aș putea trăi fără El!